De câte ori aud de Grecia am o repulsie în a petrece concediul acolo. Motivul: tot românul merge la greci iar eu în concediu tocmai de noi vreau să scap.
În cele aproximativ 8 zile pertrecute în Muntenegru/Croaţia am întâlnit zilnic conaţionali. Astfel că îmi permit câteva concluzii:
- plecat peste hotare nu trebuie să te alarmezi că nu vei recunoaşte urmaşii lui Traian şi Decebal. Dacă la 150 de metri pe plajă vezi pe cineva vorbind la mobil şi gesticulând puternic poţi să te mai apropii vreo 20 de metri pentru că vei şi auzi dulcea şi melodioasa limbă natală. Nu am înţeles de ce românii erau singurii care urlau şi nu povesteau pe plajă.
- dacă în mare pluteşte vreo pungă de cipsuri românii cu ai lor ochi de vultur pleşuv o vor vedea de dimensiunea unui sac şi se vor întrece în remarci despre curăţenie şi ce de căcat e acolo şi ce civilizaţi suntem noi.
- pentru români totul trebuie să fie potrivit, apa să fie potrivită, temperatura să fie potrivită, nisipul să fie destul de fin, briza destul de răcoroasă altfel îi auzi non stop că au un concediu ratat şi că nu o să mai meargă niciodată acolo.
- mai există şi specia românului hipercivilizat o dată ce trece graniţa. Îşi aruncă mizerile la gunoi, mulţumeşte vînzătorilor iar pe drumul spre staţiune conduce lejer în timp ce la întoarcere se micţionează pe regulile lor de circulaţie şi pe toţi papaglii care conduc cu 80 în afara localităţii.
Nu am înţeles niciodată încrâncenarea asta a noastră. Oriunde mergem căutăm ceva negativ apoi extrapolăm acea chestie. Nu înţeleg ce încercăm să ne demonstrăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu