Motivaţionalitatea

                    Ce titlu pompos! 

                Oamenii nu sunt egali! Oricine vă zice această chestie încearcă să vă cumpere sub o formă sau alta. Nu, nu suntem egali! Nu ştiu care e proporţia celor urăţi în raport cu cei frumoşi, a celor deştepţi în raport cu cei proşti şi aşa mai departe. Multă vreme inegalitatea aceasta nu o fost o problemă. Frumosul era frumos, deşteptul era deştept, prostul prost iar fiecare avea locul lui important în societate. Societatea se autoregla iar fiecare se descurca în funcţie de propia experienţă şi propile valori care-i ghidau viaţa. Alegerile, bune sau rele, erau personale.

                      De ceva vreme, însă, au apărut tot felul de mişcări motivaţionale de mare efect. O persoană, mai egală decât celelate, îi învaţă şi pe alţii la fel de egali, cum să devină egali. Bineînţeles că pe bani, profitând de naivitatea celorlalţi. De cele mai multe ori eşti prostit cu formulări de genul te învăţ cum să: descoperi maestrul interior, îţi dăruieşti singur darul bucuriei, întălneşti bărbatul/femeia visurilor, ai o relaţie fericită şi fără griji, descoperi succesul, devii o persoană de succes şi multe alte silogisme pe care le ştie şi un copil de la grupa pregătitoare.

                    Pe scurt se promovează o egalitate care de fapt e o uniformitate în mediocritate ascunsă sub termeni pompoşi. Nu suntem egali şi suntem diferiţi! Fiecare vede cele mai multe experienţe în propiul mod. Ceea ce e valabil pentru cineva la mine s-ar putea să nu se potrivească. În principiu fiecare are răspunsul la propia problemă. Un astfel guru motivaţional nu are răspunsul la problemele tale ci la ale lui. Vis-a-vis de tine problema lui e doar una materială. Vis-a-vis de el problemele tale vor rămâne aceleaşi.