duminică, 10 martie 2013

Patriotismul, acel sentiment...





            De fiecare dată când văd acest filmuleţ îmi vine să-mi pun în spate camera de filmat şi să merg în zonele din care se-ntorc aceşti soldaţi. Aş fi curios cum ar reacţiona copii ,care în mod normal se bucură la vederea tatălui, când văd cum se ,,bucură,, ceilalţi copii rămaşi în cel mai bun caz fără unul din părinţi.
            La fel ca multe alte ,,sentimente,, consider că şi sentimnetul de patriotism este unul indus şi absolut inutil. Este ciudat să omori pe cineva servindu-i acestui sentiment. Apărarea unor caracteristici culturale trecând peste orice valoare morală îmi pare de domeniul sf-ului.
           Nu sunt patriot! Singura diferenţă dintre un patriot şi un mercenar e că acesta din urmă e conştient de încălcarea moralităţii şi nu se lasă păcălit de inepţiuni gen să luptăm cu sabia în numele credinţei.

2 comentarii:

  1. Este aberant ce spui tu, patriotismul nu inseamna sa mergi sa-i omori pe altii, ci sa iti aperi familia, casa, tara in fata altora. Acesta ar fi doar un aspect si mai sunt multe altele. Poate daca erai sclavul altui popor nu mai spuneai cu atata impertinenta ce tocmai ai spus. Faptul ca tu esti acum liber se datoreaza altora care au trecut peste ce numesti tu mai sus si au murit pentru tine, care se bucura acum de nerecunostinta ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand iti aparei viata nu cred ca e vorba de patriotism.
      Cand altul vine peste tine tanjind la ceea ce ai din nou nu cred ca e vorba de patriotism. Intelegi?

      Ștergere