Pe scurt: pentru că din ceea ce văd în jur şcoala nu mai reprezintă un pas decisiv în viaţă. Poţi să ajungi ,,nimeni,, şi dacă nu ai BAC-ul luat.
Pe larg : sistemul comunist de învăţământ era blamat pentru faptul că indiferent de cât de prost erai trebuia să faci 12 clase. Nimeni nu putea lăsa repetenţi. Acum, cu mici excepţii, se întâmplă exact acelaşi lucru. Eu cred că nu ai cum să treci clasa dar să nu poţi trece la BAC.
Din scurta mea experienţă pedagocică pot să vă spun că un procent de 50% promovaţi este unul foarte mare. Am predat la clase în care 80% din elevi nu aveau nici macar o coală de hărtie să scrie. La lucrările de teză nici măcar numele nu şi-l scriau. La întrebarea că de ce să nu-i laşi corigenţi nu aţi vrea să auzoţi replica directorului.
Cine e de vină?
1. Părinţii. După calculele mele părinţii ai căror copii au dat BAC-ul anul acesta sunt relativi tineri şi teoretic ar trebui să aibă altă părere despre şcoala/viitor decît părinţii care au făcut liceul/seralul în 1960/1970.
2. Media. Cănd aţi vazut ultima dată o ştire care să evidenţieze un elev/licean/student eminent?
3.Elevul. Deşi e cel mai implicat ce poţi să-i ceri unui adolescent de 17-19 ani când sunt foarte dese cazurile în care la 30 de ani încă se mai locuieşte cu părinţii în apartament de 60 de mp.
Ca tabloul să fie complet prima ştire de azi a fost despre tragedia unui om de afaceri care a lovit trenul urmată de faptul că neavănd la cine să vânda tablorile furate ai noştri s-au încălzit puţin la foc de Rembrandt .
1. Parintii pentru cei 7 ani de-acasa...si ulterior pentru ca nu si-au motivat copii sa studieze sau nu i-au pedepsit sufiecient cand luau note proaste la scoala.
RăspundețiȘtergere2. Profesorii care ...vrand ...nevrand au si o scuza buna...salariul abea le ajunge pentru chirie...sa nu le ceri si o minte functionala si fericire pentru ca nu au suficienti bani pentru a o hranii cu alimente sanatoase!
3. STATUL ( gramada aia de grasi pe care-i alegem sa manevreze banii publici ) care se gandesc doar la ce nu au si nu se gandesc la ce au in societate si cum sa foloseasca aceste resurse la capacitate maxima.
4. NOI toti suntem un exemplu pentru acei copii care sunt influentati zi de zi de faptele si ideile noastre. Nu le mai spuneti pe blog ca nu au nici o sansa in viata desii au doar 10 pe linie la scoala!
Te-am salutat POPA!
Speranţa e fix în copii noştri.
Ștergere