În primul rând am devenit imuni la cuvinte precum dramă, tragedie. Acum e cu titlu de dramă, tragedie orice banalitate a oricărei persoane banale. Suntem inundaţi cu aşa zise ştiri despre babe violate, pensionari în come alcolice şi bătăi conjugale din localităţi uitate de lume. Nu mai ştim să trăim o astfel de dramă. Imediat după vestea , că nu mai poţi să-i zici şocul, aflării evenimentului începem să ne băgăm cu bocancii in dramele famililor. Vrem să-i vedem cum se rostogolesc de durere, vrem să-şi pună amintirile pe sticlă, dacă se poate în cât mai multe episoade la fel ca tânăr şi neliniştit. Vrei să-i vedem cum plâng la înmormântare. Avem o plăcere morbidă de a rezona cu cei în suferinţă dar nu creştineşte ci agonizăndule durerea şi mai mult.În al doilea rând dovedim că suntem încă o dată o naţie care ne pricem la orice. În scurt timp îşi fac apariţia specialiştii în avioane, coordonate, geografie, munte, mare, sat, oraş, telefoane, semnale. Ne pricem la toate dar nu excelăm la nimic.
În al treilea rând toate prezentatoarele şi prezentatorii de doi lei care în mod normal fac psihanaliza triunghiurilor amoroase îşi scot de la naftalină ţinuta tristă, afectată, vorbesc rar şi apăsat mai ca-i crede că sunt nişte intelectuali obligaţi de moguli să mănânce rahat cu forţa, nu din plăcere.
În al patrulea rând nimeni nu e de vină. Am creat un sistem circular. Aici mă refer la orice problemă. Nimeni nu e numit pentru rezolvarea strictă a unei probleme. A păi nu e de competenţa nostră, noi am intervenit din altruism. Noi ne ocupăm de accidentele pe timp de primăvară. Noi ne ocupăm de accidentele care se petrec la câmpie. Şi tot aşa până te plictiseşti.
Ar mai fi multe rânduri dar...e vineri. Luni lumea o să-şi reia activităţile ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
sursă poză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu