Răzbunarea soţiei de cadru militar

           În 90% din întâlnirile mele cu persoane cadru militar m-am lovit de aceeaşi problmă : noi ştim adevărul, la noi se află dreptatea. Întotdeauna cu aceste persoane mi-a fost cel mai greu să lucrez. Întotdeauna aceste persoane aveau pretenţii deosebite. Întotdeauna mi-a fost milă de soţiile acestor persone care după 25 de ani de căsătorie au înlocuit mirajul statutului social cu greaţa faţă de un om care nu poate vedea mai departe de gardul unităţii.

                 Dar a venit şi ,,ziua dreptăţii,, în care am întălnit , deocamdată, singura femeie care îşi ,, asuprea,, bărbatul fost cadru militar. De întălnit fizic doar pe el l-am întălnit. Genul perfect barberit, perfect frezat şi cu un tricou de camuflaj ros de vreme dar cu epoleţii la locul lor. Din prima clipă omul a început să se plângă că soţia îl scoate din casă, că îl face în fiecare zi incapabil că nu mai suportă, că trebuie neaparat să-i rezolvăm problema. Zis şi făcut, moment în care omul trebuie să ne plătească jumatate din bani. Se laudă de nu ştiu câte ori ca banii nu sunt o problemă , că dacă vrem ne plăteşte integral. Şi se duce după bani. Şi se întoarce cu un rânjet forţat ca în vremurile când trebuia să râdă la glumele proaste ale superiorilor spunând că numai soţia ştie unde sunt banii. Greu mă abţin să nu râd. O sună pe soţie şi după 5 minute de scotocit, sperănd că o să pară iar cocoş, vine cu teancul de bani şi-l întinde pe masă de îmi era ciudă că nu mai am Hi5 să-mi pun o poză pentru duşmani.

                Vreau să o întâlnesc pe această femeie. Merită felicitată şi de ce nu să le explice şi altora cum a reuşit să-l pună cu botul pe labe pe încă un alt păcălici actual/

fost cadru militar.

Nedumerirea olandezului

               Se spune că odată a venit în vizită de muncă un olandez de la o multinaţională olandeză. Ajungând el la multinaţionala românească a fost întâmpinat de angajaţi cu tradiţionalul meniu al zilei plus promisiunea că-l vor duce în celebrele cluburi autohtone ca să-şi dea şi el seama de ce şi-a ratat  Mitrea cariera la Ajax. În seara zilei în care a mâncat celebri cartofi prăjiţi cu şniţel din piet de pui a fost dus în celebrele cluburi din beciurile unde pe vremuri fermentarea se lupta cu zacusca.
                Ajuns în celebrele cluburi olandezul a observat că unele persoane nu se integrează în peisaj şi a întrebat multinaţionalii români despre ei. Răspunsul a fost că : ăla e în filmul lui! Olandezul s-a uitat mirat după tehnologia invizibilă românească de filmat şi s-a resemnat. Ajuns dimineaţa la birou, olandezul a văzut din nou un angajat care nu părea la fel ca toţi ceilalţi. Răspunsul a fost acelaşi: e în filmul lui. Pe oriunde mergea olandezul vedea fel de fel de persoane care erau în filmul lor.
                  Multinaţionalii români au încercat în fel şi chip să-i explice olandezului treaba cu expresia e în filmul lui. Într-un final olandezul şi-a dat seama că multiculturalitatea românului are multe aspecte pozitive şi a privit totul ca o calitate. Noi în schimb ne-am dat seama că e încă un lucru negativ. Prea mulţi sunt în filmul lor. Românul s-a nâscut regizor iar când intră în filmul lui nu ai cum să-l mai scoţi. Sunt ca pensionarii deschiderea unui nou supermarket.
               Pentru cei care sunt în filmul lor
scenariu e simplu : un fapt cu o logică un pic mai complicată e simplificat şi transpus în propiul mod de gândire cu mari distorsionări faţă de realitate. De obicei cei care-şi fac filmul sunt personajele principale nedreptăţite de toţi ceilalţi iar în siguranţa că ei deţin adevărul absolut le acordă roluri negative celor care vor să-i scoată din scenariu şi să-i trezească la realitate. Un alt aspect negativ al celor care sunt în filmul lor e faptul că 5 păreri reale dar care nu le convin sunt combătute uşor de una ce le convine dar nu e reală.
             Aşa că atunci când vă loviţi de cei care sunt în filmul lor cel mai bine e să-i ignoraţi! Cercetătorii britanici încă nu au găsit şocul care să-i trezească la realitate.
             
                         

Fondul clasei sau bani pentru ,,doamna,,

                  România zilelor noastre se confruntă cu o mare dilemă. Nu, nu este vorba despre sirienii care fug de ţara noastră la fel ca asistaţii sociali de muncă. Nu este vorba nici de copilul din flori a lui Vadim care urmează să apară săptămâna viitoare la măruţă. Nu vă mai ţin în tensiune şi vă spun că zilele acestea orice posesor de preşcolar, şcolar sau licean are un singur gând : să plătească sau nu fondul clasei/şcolii/etc. Aceasta e întrebarea!

                    De obicei problema se pretează la două specii : 

                    -specia care plăteşte necondiţionat indiferent că e vorba de cadou pentru doamna sau acuarele pentru plod.

                     -specia care nu plăteşte nici în ruptul capului. Acestă specie se divide în trei subspecii : cei ce nu contribuie că nu au, cei care nu contribuie că nu vor şi cei care nu contribuie pentru că vor să le râdă în faţă celor care contribuie.

                    Momentan se aşteaptă apariţia unei noi specii. Unii nici măcar nu se gândesc că s-ar putea să existe vreodată. E specia care o să iasă de gât cu profesorii în stradă şi, conştienţi de importanţa şcolii, vor cere mai mulţi bani pentru învăţământ şi nu vor renunţa până nu o să-i primească. Până la apariţia acestei specii fiecare mijloc de septembrie va fi predominat de aceeaşi şi aceeaşi problemă...

sursa poza

Aprilia Leonardo 300 review

                   Categoria scuterelor mici si rele e destul de restrânsă. Un nume important în această clasă este Aprilia Leonardo. Variantele cele mai ,,agresive,, ar fi de 250 cmc si de 264,5cmc (din păcate numele de 300 e mai mult marketing).Cred că Leonardo se mai găseşte şi cu motorizare de 49, 125, 150 cmc care datorită reuşitului motor rotax sunt mai mult pe la anunţurile de dezmembrari.
                    Având o lungime de doar 1,86 metri si o greutate de aprox 150 kg este unul dintre cele mai rapide mijloace de rezolvat treaba in oraş şi prin apropiere. Performanţele motorului sunt destul de bune. Viteza maximă atinsă e de 140 km/h dar mai mult de 110km/h e recomandat doar celor care vor să înveţe mişcări noi de breakdance. Consumul e undeva la 4 litri/100km. Am reuşit şi un minim istoric de 3 litri dar după ce am fost depăşit de 3 pensionari - unul cu Aveo, altul cu matiz şi ultimul cu Logan am revenit la mersul normal. Viteza de croazieră e undeva la 90-100 km/h iar in caz că trebuie să depăşeşti ceva accelerează destul de repede până la 120km/h. Faţă de vechiul meu scuter  ţinuta de drum e mult mai bună. Îl poţi înclina mult mai mult în curbe iar senzaţia că roata faţă e in aer apare destul de târziu.
                    Ca şi locuri de depozitare e destul de sărăcăcios. Lipsesc buzunarele micuţe pentru telefon etc dar sub şa intră o cască full face şi rămâne suficient loc şi pentru alte chestii chiar şi o geacă de vară împăturită bine.
                     Una peste alta Aprilia Leonardo 300 e una din alegerile cele mai bune
pentru cineva care vrea un scuter rapid şi dimensiuni reduse în acelaşi timp.

Cum să strici vacanţa de vară a copilului

                  Pe fiecare stradă şi în fiecare cartier era cel puţin un copil pe care îl uram toţi ! Noi, golanii, eram tot timpul mustraţi de părinţi cu replici de genul : - uite că a lu' popescu o citit 3 cărţi până acum.
                                                                        - uite că a lu' ionescu şi-o terminat exerciţiile la matematică, etc.
                  Bă, noi cei care toată ziua eram cu bicicleta prin toate cotloanele oraşului, pe toate dealurile şi râurile, prin codru frate cu românul, aveam o boală pe cei a lu' ionescu şi popescu de nu se putea. Pentru noi era ceva de neînţeles să renunţi la plăcerile vacanţei pentru a citi Crăiasa Zăpezii când afară erau 30 de grade. Bine, nu era de fapt o renunţare, era o obişnuinţă prin forţare de către părinţii mai mult sau mai puţin frustraţi care nu puteau găsi un echilibru între a lăsa copilului libertatea de a descoperi şi trăi tot felul de întâmplări şi a-l pune să mai şi citească câte ceva.
                  Problema e că o dată ajunşi la maturitate au apărut grave probleme de integrare pentru cei care se uitau pe geam la noi cum jucam meseriile. Ce au pierdut în copiilărie e irecuperabil iar între ei şi părinţi au apărut conflicte de care noi, golanii, nu avem habar. De multe ori şi visul profesional a rămas pentru ei cât şi pentru părinţi doar un vis.
                   Deci e vacanţă! Copiii aveţi liber la spart capul, julit picioare şi mâini, spart geamuri, furat cireşe, plecat de acasă 5 ore fără să ştie cineva unde !

foto

p.s. totuşi să nu uitaţi de sfârşit de august/început de septembrie când trebuie să vă terminaţi tema de vacanţă !

Una pe săptămână 1.2

                 Una din nedumeririle legate de traficul din marile oraşe se referă la cei care opresc la două maşini distanţă de semafor. Bă nu vă intră în prima viteză? Pentru ce dacă sunteţi primii opriţi la 10 metri de semafor?
                O altă nedumerire o am faţă de cei care stau la verde intermitent pe banda de pe care se face la dreapta. Primesc 3 înjurături de la cei care vor să facă dreapta şi nimic. Se face verde pentru a merge şi în faţă iar atunci ai noştri fac la dreapta dupa 2 minute de stat aiurea.

               Deşi suntem într-o continuă evoluţie cei în vârstă spun ca cei tineri sunt tot mai proşti. Această replică e la fel cu cea care spune că medicamentele/vaccinurile ne omoară deşi speranţa de viaţă a crescut o dată cu apariţia lor.

p.s. dacă vrei să ma citeşti şi de pe mobil cumpără repede un Telefon mobil Lenovo A369i la doar 229,99 lei pentru ca promoţia mai ţine doar până mâine.

Una pe săptămână 1.1

          Una din asemănările dintre petrecerile de Ziua Copilului  şi nunţile ţigăneşti petrecute în aer liber e fumul. De Ziua Copilului fumul de ţigară a invadat locurile de joacă de parcă îţi părea rău ca nu erau şi nişte mici de vânzare asezonaţi cu o bere la halbă. Ca la orice petrecere, de Ziua Copilului , din parc nu puteau lipsi veşnicii pensionari care bineînţeles că au prins rădăcini pe băncile umbrite. O pată de culoare în parc au fost coloniile de tineri îndrăgostiţi. Se recunoşteau după faptul că între ei şi veşnicii pensionari se ducea o luptă continuă de ocupare a băncilor umbrite.
         Cei care au mers cu copii în parc de 1 iunie vă mulţumesc pe această cale şi nu vă aşteaptă şi la anul!

Una pe săptămână 1.0

           Una din ciudăţenile de neînţeles este atracţia oamenilor de a căuta în grămezi cu chiloţi ! Se amplasează una grămadă de chiloţi în hipermarket, se pune un preţ mic pe un banner mare şi în foarte puţin timp consumatorii cad în marea dilemă - să-mi cumpăr chiloţi pe care scrie ATENI, LEO sau SPORT? Ce culoare? Ce mărime? Fiecare consumator petrece minim 15 minute încercând să rezolve această dilemă.
p.s. căutatul de chiloţi second hand prin târgurile de profil deja e prea mult

           Una din chestiile de neînţeles de pe facebook e aceea cu persoanele care-şi pun zeci de poze cu faţa din aceeaşi poziţie şi câte una în fiecare zi. Nu pot să intru şi eu liniştit în acel moment intim al dimineţii pe facebook că hop îmi apare faţa ta. Dacă dau  unfriend  o să mă facă invidios...

            Una din bicicletele furate săptămâna aceasta! Tocmai aceasta ?!? Nu mai sunt KTM-uri de furat ? Cred că hoţul a fost la primul furt şi doar şi-a făcut mâna.

sursa foto

Acte necesare pentru Înmatricularea Permanentă a unui Vehicul Uzat Importat din U.E

                  După cum am scris în cele două articolele anterioare m-a chinuit talentul să urmez eu paşi înmatriculări.
                  Astfel după ce am primit Cartea de Identitate a Vehiculului m-am prezentat la biroul înmatriculări de unde am luat o cerere şi Fişa de Înmatriculare a Vehicului tehnoredactată la biroul respectiv. Cu Fişa de Înmatriculare a Vehicului vă prezentaţi la Primăria de care aparţineţi iar acolo mai aveţi nevoie de copie dupa buletin, copie după Cartea de Identitate a Vehiculului, copie după fiscalul celui de la care aţi cumpărat, copie dupa contract/factura de achiziţionare. De la Primărie după ce faceţi impunerea primiţi şi ştampila pe Fişa de Înmatriculare a Vehicului.
                 După ce aveţi şi acest act vă prezentaţi la biroul de înmatriculari cu următorul dosar:

1.Cererea Solicitantului
2.Fişa de Înmatriculare a Vehicului (având viza primăriei de care aparţineţi)
3.Cartea de Identitate a Vehiculului în original şi copie
4.Documentul care atestă dreptul de propietate al solicitantului asupra autovehicolului în original şi copie. Eu am cumpărat scuterul de la o firmă astfel că a fost nevoie de factura dintre firmă şi italian şi dintre mine şi firmă. Totodată am ataşat şi fiscalul firmei din România în original plus cuiul firmei.
5.Act de identitate al solicitantului original şi copie.
6.Dovada de efectuare a Inspecţiei Tehnice Periodice.
7. Copie după RCA. Ai nevoie de una pe minim 6 luni pentru înmatricularea permanentă. Eu mi-am făcut una pe un an începând cu data la care expiră cea pe care o am pentru numere provizorii. Am pus copie după ambele şi a fost ok.
8. Dovada de plată a taxei de înmatriculare 60 lei
9.Dovada de plată a contravalorii certificatului de înmatriculare - 37 lei doar la CEC
10.Dovada de plată a contravalorii plăcuţelor de înmatriculare 40/80 lei la ghişeu. 4o lei nr la rând, 80 lei număr preferenţial. La motocicletă cel preferenţial e 62 lei. Se plăteşte doar la ghişeu
11.Certificatul de Autenticitate al Autovehiculului în original.
12.Documentele de înmatriculare eliberate de autorităţile străine în originl şi copie legalizată
13. Plăcuţele cu numerele de înmatriculare emise de autorităţile străine. Dacă a fost adusa pe platformă o declaraţie ca a fost adusă pe platformă plus copie după talonul platformei.

p.s. pentru cei care plătesc şi taxa de mediu şi actele care fac dovada plăţii.

Toată distracţia a costat 980 lei (inclusiv RCA pe un an). Firmele cer pentru treaba asta între 1400-1600 lei

Acte necesare pentru obţinere Certificat de Autenticitate, Carte de Identitate a Autovehiculului şi ITP de la RAR Timişoara

                  Pentru a nu pierde prea mult timp cu vizite pe la ei prima dată suni la numărul lor de informaţii unde spui ce vrei să faci iar ei îţi spun de ce acte ai nevoie şi îţi fac programare.

                   Atenţie programarea se face doar telefonic sau online !  Spun asta pentru a nu face un drum degeaba până la ei. Pentru programare trebuie să ai la îndemână seria autovehiculului. Cu numărul de programare te prezinţi în ziua respectivă într-o primă fază la portar care îţi înmânează o cerere plus programarea.

                    Completezi cererea iar ca piese la dosar mai ai nevoie de Actele Originale ale Autovehiculului netraduse, acte de identitate in original. Inginerul care se ocupă de tine bifează ce ai de plată (în cazul meu 362 lei pentru un scuter adus din Italia), plăteşti şi te întorci cu chitanţa/factura la el.

                    Dacă totul este în ordine peste 2 ore ai Certificatul de Autenticitate, Cartea de Identitate a Autovehiculului şi ITP-ul.

                    Baftă!

Acte necesare pentru numere provizorii / numere rosii Timişoara

                  Deoarce mă chinui să înmatriculez un scuter adus din Italia de o firmă din Romănia am să scriu paşii plus taxele aferente

                 Pentru numere roşii sau numere provizorii :

               1. Cererea Solicitantului 
               2. Copie după asigurare - pentru o lună a costat 19 lei
               3. Dovada  plaţii  taxei de Autorizaţie de Circulaţie Provizorie - 9 lei şi se plăteşte la orice primărie sau oficiu poştal
               4.Copii ale documentelor care atestă dreptul de propietate al solicitantului asupra autovehicolului  în original şi copie- contract vanzare-cumparare, factură , etc.
               5.Act de identitate al solicitantul în original şi copie
               6.Dovada de plată a contravalorii plăcuţelor cu număr provizoriu / roşu - 40 lei se plăteşte la ghişeu
               7. Dovada  plaţii  taxei de Autorizaţie de Circulaţie Provizorie - 13 lei se plăteşte la CEC
               8.Documente de inmatriculare străine în original şi copie

Totul a costat 81 lei. Firmele de intermedieri percep pentru treaba asta între 130-180 lei...

Copilul meu e cel mai important! Dar...

           Unul din lucrurile pe care le-am apreciat la tatăl meu este acela că nu mi-a ţinut partea orbeşte. Dacă am greşit trebuie să plătesc. ,,Copilul meu nu face niciodată aşa ceva,, e o expresie care nu ar trebui să existe pentru nici un părinte. Faptul că întotdeauna copilul tău trebuie să pară cel mai cel cred că e o abordare greşită. Faptul că doar copilului tău i se cuvine ceva este din nou greşit.
           Duminică m-am hotărât să merg pentru prima dată cu pitica mea la Teatru de Păpuşi . Avertizat dinainte că locurile se cam ocupă şi că dacă vrei să prinzi ceva liber trebuie ajuns devreme am zis ca dacă ajung cu 30 min mai repede e suficient. Ei bine era să nu fie suficient drept dovadă mulţi părinţi cu copii lor au rămas pe afară. Când am intrat în sală am realizat şi de ce mulţi copii rămân pe afară. Teatru de Păpuşi nu e pentru copiii, e pentru părinţi ! Majoritatea copiilor sunt însoţiţi de ambii părinţi astfel se ocupă aiurea mult mai multe locuri. Nu cred că e un eveniment aşa de important pentru viaţa piticului astfel încât să fie flancat de părinţi.
            Ar trebui scoşi afară cei care ocupă locuri aiurea şi să vadă tristeţea din ochii unui copil când i se spune că nu mai sunt bilete la Albă ca Zăpada dar pot să meargă din nou în parc să se joace cu porumbeii.



foto