Dar să trecem la lucruri serioase. Am primit pe email povestea unui marinar care vrea să-şi recucerească logodnica şi are nevoie de ajutorul nostru.
Mail-ul de poveste sună cam aşa
,,Întâi să mă prezint. Mă numesc Maxim Eduard,31 de ani,marinar.
Povestea mea de dragoste începe cu un an în urmă pe data de 16.11.2011...era o zi de miercuri aşteptam să fac schimbul de tură să plec acasă,să revin in ţara.În cele câteva ore de aşteptare am intrat pe un site cu jocuri on line,jocuri în general pentru copii..dar jucate în mare parte de maturi...ciudat nu-i aşa?
Am jucat cu un jucator, o fata... În timp ce jucam biliard,în cele căteva minute am vorbit puţin. M-a învins în primul joc..am mai jucat încă unul,iaraşi victoria a fost a ei..am zis să mai jucam unul singur...deja mie îmi sosise schimbul iar ea trebuia să plece acasă .De data aceasta am învins eu. Nu a contat...doar că-mi dăduse adresa de messenger.
Pe 17.11.2011 am ajuns in ţară. Seara am vorbit puţin pe messenger..şi cam atât...
Luni pe 21 ne-am văzut prima dată...şi din acel moment am început sş ne vedem zilnic şi tot de atunci viaţa mea a căpătat un sens..
A trebuit să plec iarşi la munca. Înca 6 săptămâni care au fost cele mai grele săptămâni din viaţa mea şi prima dată când regretam ceea ce fac. Mi-am propus să plec în altă parte să schimb măcar sistemul de lucru ca să pot sta cât mai mult cu prietena mea.
Lucrurile au evoluat. Ne-am mutat impreună.
Apoi am cerut-o de soţie. Am exersat mult timp momentul şi sincer nu mi-a ieşit ca in filme. M-am fâstîcit şi am rosit mai ceva ca un şcolar la prima intalnire. Am reuşit. A acceptat inelul şi eram cei mai fericiţi...ne umbrea doar puţin serviciul dar am hotărât că voi schimba ceva.
Prin martie am primit doua mesaje de la o fata din trecut după care m-am ţinut o perioada. Fata care m-a ţinut câteva luni pe post de mantă de ploaie sau haină de vreme rea . Nu am avut nici o relaţie de natura sexuală cu ea. Cel mai mult s-a rezumat la căteva sărutări şi atât.
Prietena mea(pe atunci încă nu-i oferisem inelul) a văzut ,m-a intrebat de mesaje..I-am spus şi apoi i-am trimis un mesaj în care am rugat-o să nu mă mai deranjeze pentru că am o iubită şi nu mă interesează.
A trecut timpul, nu ne-a supărat de atunci nimic.
Dar acum 2 luni în urmă...aceeaşi fată a început iaraşi să-mi trimită mesaje..
Mânat dintr-o copilărie, o dorinţă absurda şi tîmpită de razbunare i-am răspuns şi am facut-o să creadă că sunt singur că totul a fost o invenţie de-a mea. Insistă să ne intâlnim, să vorbim..o amânam mereu şi o lăsam să creadă ca ne v-om vedea..
Nu mai reprezenta de mult timp ceva pentru mine..Nu ştiu nici acum ce am avut în cap de am procedat aşa..
Logodnica mea a văzut mesajele şi puţin supărată, puţin nervoasă, puţin furioasă i-a trimis un sms în care o ruga frumos să nu ne deranjeze. A venit şi răspunsul foarte promt.A facut-o pe iubita mea ''inventată''.
Credeţi-mă că aş da zile, luni, ani din viaţă să pot da timpul inapoi. Iubita mea atunci s-a înfuriat şi a vrut să o sune. Eu am zâmbit când am văzut-o aşa furioasă. Nu o văzusem niciodată atîat de furioasă.Si totuşi cât de frumoasa era..
Tot in acest timp, acum doua luni în urmă, mi-am dat şi demisia, vroiam să schim ceva cu proggramul de lucru. Iubitei mele nu i-am zis. Nu vroiam să-şi facă griji. Şi începusem să-mi caut tot felul de slujbe. Plecam de acasa iar ei nu-i puteam spune unde sunt.
Acum sunt in voiaj. Pe 6 decembrie ajung şi de 16 zile trec printr-un iad. A zis că vrea să ne despărtim că nu are încredere în mine..
I-am cerut o şansă dar ...
Asta e povestea mea
Toti care ve-ti citi aceste rânduri nu faceţi greşeala mea. Uneori adevărul doare şi e greu dar nu face atâta rău cât o minciuna .
Multumesc din suflet.,,
Ideea e că Eduard ne roagă ca joi 6 decembrie între orele 16.50 şi 17 să-i trimitem logodnicei mesaje de iertare/scuze în încercarea de a o recuceri. Numărul ei de telefon este 0. Mulţumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu