De ce a huiduit lumea la inmormântarea lui Sergiu Nicolaescu?

               Acum că cenuşa s-a răcit iar televiziunile s-au mai liniştit în cazul decesului lui Sergiu Nicolaescu vin şi eu cu nişte concluzii despre ceea ce s-a întâmplat.
                Dacă apreciez ceva la el, acel lucru e implicarea totală în tot ceea ce a făcut.  A avut nişte idealuri pentru care a sacrificat tot. Acest lucru admir la el. Restul sunt chestii subiective care se poate să-ţi placă sau se poate să nu-ţi placă.
                 Motivul pentru care văduva, albă în acest caz , a fost huiduită nu e neaparat cel al incinerării. Dacă nu alegea incinerarea gospodinele şi gospodarii ţării o huiduiau pentru că e brunetă, pentru că e femeie, pentru că e tânără şi l-a băgat în mormânt şi aşa mai departe.
                Nicolaescu a făcut o greşală tipică nouă ca neam. Ne băgăm peste tot şi ne place să facem de toate. A vrut să fie şi actor, şi regizor, şi politician, şi revoluţionar, pe scurt să culeagă roadele nu numai din farmecul platoului de filmare ci şi să se imbălsămeze cu mirosul cocinii de porci. Huiduielile au dovedit încă o dată că cine intră în cocina cu porci riscă să se murdărească. E greu pentru cineva care crede că filmele lui istorice reprezentau şi un adevăr faptic să înţeleagă dorinţa lui de a fi incinerat.
                
p.s. îmi e groază de ziua în care va pleca dintre noi Florin Piersic.