Cum mai e cu pilele la angajare?

            La terminarea facultăţii interviul a devenit un fel de ieşit la cafea cu colegii de cameră. Aveam parte de foarte multe. Dintre toate îmi aduc aminte de trei întâmplări

           1. La un interviu pentru Vodafone tipa mă tot stresa cu chestionarele acelea tip din care trebuia să reiese faptul că îţi place să lucrezi în echipă, să desenezi un copac cu multe ramuri etc. M-am chinuit vreo 30 de minute să-i explic tipei că am dat examene la facultate din astfel de formulare şi că ar fi mai bine să vorbim liber, dar fără succes. Partea amuzantă e că la câteva zile după interviu mă sună tipa să mă întrebe dacă nu vreau să lucrez pe credite bancare când eu dădusem interviu pentru ceva legat de vândut telefoane.

          2. Un alt interviu a fost dat cu un mare şef care vindea sucuri de 2 lei la sate. Zic mare şef pentru că atunci mi-am dat seama că orice patron de butic care vinde eugenii sau scobitori are impresia că economia Europei se sprijină pe chioşcul lui. Şi patronul ăsta îmi tot repeta obsesiv că eu o să vând sucul de 2 lei fiindcă are pe el un desen cu un cangur(la propiu) şi formă ca în reclama la pepsi. Eu îi explicam că sucul de doi lei se vinde fiindcă e 2 lei 3 litri şi că dacă nu duce si frigidere să fie rece o să îmbătrânească cangurul pe sticlă.

           3. Acesta a fost de departe cel mai tare interviu. Mă sună din senin (adică după vreo 6 luni de la depunerea cv-ului) o tipă de la Citroen. Eu deja aveam de lucru dar Citroen, maşini, suna bine. Mă îmbrac eu cu hainele cele bune, dau scamele jos de pe parpalac şi mă duc la interviu. Bună ziua, bună ziua şi începe.

             Ei(un tip si o tipa)- pe domnul nu prea avem ce să-l întrebăm din managment că e doctor în aşa ceva.

            Eu - ?!?

            Ei  - despre leasing iar nu avem ce să-l întrebăm că ştie tot şi despre el..

            Eu - nu ştiu chiar tot dar am habar, însă doctor în managment e cam mult

            Ei  - mai este şi modest. Şi zămbeau unul către celălalt.

            Eu - nu, chiar nu ştiu la ce vă referiţi.

            Ei - lăsaţi că ne-a spus Delia tot despre dumneavoastră. Aveţi recomandări bune.

            Eu - Delia? nu cunosc nicio Delia!

            Ei - chiar e modest.

Şi în momentul acela mă trezesc şi eu ruşinat de ruşinea lor.

            Eu - Scuze dar ce CV aveţi în faţă?

            Ei - al dumneavoastră!

            Eu - păi şi cum mă cheamă? eu nu am niciun doctorat în managment.

            Ei - Nu sunteţi Mircea Mircea?

            Eu - Nu!!! eu sunt Popa Popa

            Ei toate culorile curcubeului.

            Eu - dar dacă tot e aşa de bun Mircea Mircea nu cred că mai are rost să stau.

            Ei  - vai dar de ce ziceţi asta.

            Eu - păi e şi doctor e şi recomandat n-are rost să ne mai pierdem vremea.

Au insitat să răman şi au urmat o grămadă de întrebari despre leasing, utilitare, administrare etc. Partea ce-a mai tare a fost că au urmat alte interviuri iar în final am luat postul însă a fost super de cacao faza cu încurcatul persoanelor.