România fierbe de câteva zile pe subiectul Raed Arafat. Nu cred că trebuie neaparat asimilată problema sănătăţii cu problema mitingurilor pentru Arafat. Ţinând cont că majoritatea celor ieşiţi în stradă au ieşit din iniţiative gen facebook cred că avem parte de unul dintre puţinele mitinguri autentice de după 1989. Problema sănătăţii e la fel de importantă (dacă nu chiar mai puţin importantă) decât problema salarului minim, problema bugetarilor, problema şomerilor etc. Mitingurile problemelor de mai sus au fost un mare fâs dintr-un motiv simplu : nu au început de la sine şi nu îşi găseau finalitatea într-un lider/model.
După două trei zile de strigat pentru a pleca ai noştri şi a veni ai noştrii toată lumea s-a întors liniştită acasă şi şi-a calculat în faţa televizorului câte tigăi poate să cumpere din salariu sau din pensie. Ne lipseşte un Arafat al învăţământului, ne lipseşte un Arafat al muncii şi aşa mai departe.
Dincolo de orice interes Arafat e perceput ca un om care luptă pentru ceilalţi. Ai noştri sunt percepuţi exact invers. Lipsesc liderii, lipsesc modelele. Nu cred că o să văd niciodată un miting pro celor care se perindă acum prin politică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu