miercuri, 24 octombrie 2012

Alţii sunt de vină !

                   Într-un ziar online local apar la ceva timp diferite articole în care sunt evidenţiate acţiuni ale poliţiei de depistare a elevilor care fac orele cu barmanii de la localurile din oraş.
                     Procentajul celor care pufăiesc aiurea o ţigare pe marginea unei cola este destul de mare uneori chiar mai mare decât procentul celor care în ziua respectivă nu au avut bani de cico şi au fost obligaţi să cadă în depresia ascultării unui profesor îmbrăcat patetic.
                      Ideea e că în mod normal comentariile la respectivele articole ar fi trebuit să fie de genul bine că se mai ocupă cineva şi de ei, în sfârşit face şi poliţia ceva etc., în principiu de lăudare a iniţiativei. Dar nu! Noi avem drepturi şi nimeni nu se poate atinge de noi.
                        Cred că la noi Poliţia este ţinută doar pentru că s-ar pierde un subiect de bancuri. Orice fac sunt mulţi care îi blamează. 
                      Dacă trimit la şcoală elevii care chiulesc apar voci care strigă că asta nu e o problemă şi că de ce nu se ocupă de cerşetori. Dacă se ocupă de cerşetori apar voci care strigă că de ce nu se ocupă de hoţii de buzunare. Dacă se ocupă de hoţii de buzunuare apar voci care strigă că de ce nu se ocupă de cei care dau adevărate spargeri. Dacă se ocpupă de ei se strigă că de ce nu se ocupă de cei care au falimentat diferinte intreprinderi. Sărind peste câteva dacăuri ajungem la închiderea unor politicieni. Aici se strigă că şi cealaltă tabără fura şi tot aşa. 
                         Pe scurt orice ar face Poliţia tot timpul apar voci care susţin că ar avea altceva mai bun de făcut. 
                           Ori de câte ori te prinde Poliţia cu ceva prima reacţie e să muţi vina pe altcineva, să te scuzi că şi alţii fac la fel ba mai grav. Ce am făcut eu e ,,decât,, mărunţiş. Pe ăi mari nu-i vedeţi?
                      Am mai spus-o că vedem numai drepturi. Obligaţiile au încetat acum vreo douăzeci de ani.


marți, 9 octombrie 2012

Bătrâni şi neliniştiţi

               Nu ştiu cum o să ajungem noi când înaintăm în vârstă (eu deja dacă nu îmi notez în agendă ce am de făcut pe ziua în curs cam uit tot) dar cei care sunt acum pe la 60+ sunt destul de dezorientaţi. ,,Căderea ,, comunismului a avut repercursiuni stranii asupra tineretului apăi asupra celor mai în vârstă.
               Pierzând vremea pe la o instituţie a statului am plăcerea să ascult tot felul de replici halucinante. Dacă până azi nu ai fost pe acolo trebuie să iţi spun cum e comparimentată zona de acees. Există o încăpere pentru ,,muritorii de rând,, unde se depun diverse cereri, se ridică diferite acte. Mai există o încăpere (impropiu zis pentru că e un hol ) în care au acces persoanele fizice şi juridice autorizate şi angajaţii lor. Ambele încăperi sunt dotate cu televizoare.
                Deşi scrie mare pe uşă ca e interzis accesul persoanelor străine, deseori în căutarea unui loc unde să aştepţi două zile ca să depui o cerere , intră tot felul de persoane. De obicei nu are nimeni nicio problemă cu ei noi oricum făcând kilometri în instituţie.
                 Ei bine, ieri, apare un domn mai în vârstă care se aşează şi începe să se uite la televizor. Dar nu oricum ci la fel ca vecina Tănţica cu sonorul la maxim ascultândul pe viitorul preşedinte al ţării la 5 dimineaţa în direct şi sunt convins că şi în reluare.
               O domnişoară îl roagă frumos să dea sonorul mai încet la care el răspunde răspicat că nu are chef. I se explică faptul că nu are ce căuta acolo şi că să asculte mai încet emisiunea. El la fel de răspicat îi zice că ce o să-i facă dacă nu dă mai încet, îl dă afară?
               Respectiva domnişoară se duce la portar care încearcă să-i explice că nu are ce căuta acolo şi că să meargă în cealaltă încăpere. Omul refuză la care portarul îi smulge telecomanda din mână. Replica : domne eu sunt cetăţean european, eu am drepturi. Instantaneu am izbucnit în râs iar persoana în vărstă s-a ruşinat de ruşinea lui şi a început cu aceleaşi replici obosite :  sunt operat de hernie, am lucart x ani nu ştiu unde, etc.
               Ştiţi ce campanie aş vrea să ruleze peste tot : Sunt cetăţean european şi am OBLIGAŢII !
Poate ne mai trezim şi noi din drepturi.
Sursă foto.

miercuri, 3 octombrie 2012

De pe marginea unui accident moto

                        Nu ştiu dacă ştiaţi de acest accident despre care se discută destul de aprins în diverse locuri .
El nu are nimic deosebit sau aparte faţă de alte accidente astfel că monotonia desfăşurării lui (pe forumuri) ma duce cu gândul la compunerile din clasa a IV-a cu introducere, desfăşurarea acţiunii şi deznodământ.
                        
                        Deci orice accident moto care se respectă apare într-o primă fază în presa locală de mare fâs. De acolo discuţiile se mută pe forumurile de specilitate unde la început se caută confirmarea. După confirmare apar cunoscuţii accidentatului care evident îi ţin partea. Imediat după ei apar cei care nu îi ţin partea şi care deseori sunt atotştiutori ai fizicii dinamice, mecanice, fluidelor, lichidelor, etc. După ce intriga a fost aruncată se naşte conflictul. Porcăieli, bike-eri de weekend, conservari urători de bine si aşa mai departe. Pintre ei reînvie personaje moralizatoare cu intervenţii scurte care deseori autoexplică şi motivul dispariţiei/apariţiei inopinate.
                        
                 Deznodământul: accidentatul trăieşte şi toată lumea e fericită uitându-se porcăielile sau accidentatul moare iar ameninţările între forumişti rămân. 

                            Sincer nu prea înţeleg de ce nu ne limităm la esenţă şi ajungem la discursuri otv-listice. Putem rămâne la urările de bine şi la ceea ce învăţăm din greşelile altora.