marți, 27 noiembrie 2012

Plăcerea unei plimbări

           De  ceva vreme nu te mai poţi plimba liniştit stând de vorbă cu proprile gânduri doar prin alte zone decât cele centrale ale oraşului. Eşti agasat tot timpul de tot felul de oameni cu tot felul de poveşti nemuritoare sau nu. Veşnicii cerşetori urât mirositor dar cu sute de lei căştigate zilnic sunt deranjaţi de alţii în funcţie de an electoral sau de ce sfiinte sărbători se apropie.
             De fiecare dată eşti abordat din ce în ce mai agresiv de cerşetori, de lingăii de la diferite partide comuniste, de cei cu promoţii la telefonie, de cei care în prag de sărbători trebuie neaparat să salveze viaţa unui copil care tot timpul e la jumătate de Românie distanţă de tine, de cei care fac fel de fel de chestionare, de preoţi ţintuiţi în acelaşi loc ani întregi în încercara de a strânge bani pentru o bisericuţă de la mama frasului şi aşa mai departe.
               În sfărşit cineva s-a gândit să interzică aceste chestii.  Dacă vrei să strângi fonduri sau semnături sau orice desfăşoară această activitate în alt loc. Anul trecut la un supermarket a fost o campanie mişto când la ieşirea din magazin erau persoane care îţi puneau cumpărăturile în coş sau plasă.
                Prin oraş vreau să mă plimb liniştit fără să văd poze cu copii mutilaţi, cerşetori puţind şi politicieni rânjind.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Iar vine Black Friday

              Iar eu din nou nu vreau nimic în mod special. Anul trecut am stat la pândă la aparate foto DSLR dar am văzut doar coada pisicii negre care apărea pe site-ul celor de la eMAG  .Dacă preţul e bun anul acesta vânez acest obiectiv foto sau un televizor.
              Conform  eMAG  anul acesta fenomenul va fi urmărit de aproximativ 4,1 milioane români , dublu faţă de anul trecut, iar 59,3% şi-au exprimat dorinţa de a şi cumpăra ceva.
                 Pun mai jos şi un mic ghid de supravieţure sau şansă de vânătoare reuşită pentru ziua de Black Friday.


luni, 19 noiembrie 2012

Scârba de cei care se numesc politicieni

                   Marele reproş care ni se aduce este acela că nu mergem la vot. Şi aici mă refer la tineret. În afară de cei care fac parte dintr-un partid şi speră şi ei la un ciolan sau măcar la ceea ce rămâne dintr-o fasole cu ciolan majoritatea tineretul preferă să fie pasiv sau să sancţioneze într-un mod mut clasa politică.
                    Încercând să redefinească mita electorală diferitele partide vor să ne cumpere votul aşa mai pe după cireş astfel că ieri am fost părtaş la două mârlănii: 1. o cursă auto la care deloc subtil a fost anunţat faptul că fără aportul unui anume politician evenimentul nu ar fi avut loc şi 2. încercări de a influenţa votanţii cu campanii de genul anume partid strânge semnături pentru a fi construit un nou spital.
                     Dacă clasa politică ar fi fost alcătuită din Bărbaţi probabil altfel ar arăta Romănia astăzi. Dar când clasa politică e alcătuită doar din Lingăi trebuie să ne mulţumim cu poziţia în care suntem. Lingăii sunt  de două tipuri: cei care ling unde au scuipat şi cei care ling tot în speranţa că la un moment vor şi roade ceva. Lingăul se manifestă sub diverse forme de cele mai multe ori încercând să omoare capra vecinului decât să o mulgă pe a sa. Astfel ca dacă ieri erau prieteni azi pot foarte bine să se jignească fără nicio problemă.
                      Laitmotivul alegerilor se repetă de pe vremea lui Caragiale. Deci ,,eu cu cine votez,, în contextul actual când în loc să avem parte de oameni curaţi, de Bărbaţi, suntem oblogaţi să fim martori înscăunării unui Gigi Becali, unui Dan Diaconescu. Dacă în urmă cu câţiva ani eram scandalizaţi de naţionalişti precum Funar sau Vadim acum, contrar unei evoluţii, ajungem să fim conduşi de analfabeţi care şi-au luat diploma de bac după ce au absolvit facultatea.  Verticalitatea este înlocuită de jigniri, discuţiile de băşcălie astfel că se joacă o eternă piesă de teatru cu bunicuţe, plagiatori, leneşi, hoţi, chiori, profitori, turnători, etc pe care o plătim că şi cum ar fi un film de Oscar.
                      
                        

luni, 12 noiembrie 2012

Regulile după care funcţionează România 1.1

        Vorbeam aici despre nişte reguli după care funcţionează lucrurile pe la noi şi între timp am mai descoperit câteva.
         Fiecare îşi vede de propiul bine şi iasă în stradă doar dacă nemulţumirile lui sunt atinse în programul manifestărilor. Mai mult decât atât chiar se blamează şi se duc în derizoriu manifestările altora astfel că de multe ori nu putem sta în banca noastră când cineva protestează pentru o cauză care aparent nu ne priveşte ci şi începem cu ironiile. Dacă profesorii ies în stradă sunt destui care să zică că oriucum ce fac ei nu e muncă, dacă ies doctorii sunt destui care să zică că oricum primesc atenţii, dacă ies cei cărora le-au dispărut bicicletele de prin oraş sunt destui pe care să nu-i intereseze fiindcă ei nu au dar le-au dispărut oglinzile la maşină şi tot aşa. Toate o să contiunue până când ne dăm seama că simţul civic nu e legat numai de propiul interes şi că să ne sprijinim reciproc e o chetie absolut necesară.
        O dată la 4/5 ani românii ies la vot. De fiecare dată devenim din ce în ce mai culţi, elevaţi ca să nu zic mai deştepţi şi spunem că nu o să le mai ţină povestea cu punga de făină şi sticla de ulei. Acele vremuri au trecut, tanti Popa gîndeşte acum altfel, nu se mai lasă prostită. Întotdeauna se demonstreză contrariul!

Regulile după care funcţionează România 1.0

joi, 8 noiembrie 2012

Blestemul viniturii versus frustrarea băştinaşului

                 Comentânt articole pe un ziar local  am fost mirat de răspunsul unui băştinaş în sensul că acesta îmi recomanda să mă întorc de unde am venit. Am fost mirat să văd că în 2012 cineva mai poate pune această problemă altfel decât în sensul unei glume spuse de doi vecini sprijiniţi de  gard.
                   Se pare că încă mai trăiesc printre noi specimene rare care tănjesc după perioada ceauşistă a industrilizării când au apărut cartiere noi denumit generic colonii.
                 Băştinaşul trăieşte de multe ori într-o falsă superioritate alimentată de faptul că el nu a trebuit să se zbată pentru lucrurile obţinute cu greu de către vinitură. Faptul că acesta a moştenit ceva de la părinţi/ bunici e de multe ori o piedică în a muncii la fel de mult ca cel care pleacă de la zero.
                 Aş vrea să scăpăm de această mentalitate. La un momendat fiecare a fost băştinaş într-o zonă iar faptul că am plecat în căutarea unui mai bine nu cred că mă pune pe o treaptă socială inferioară faţă de nimeni.


p.s. În Timişoara, cel puţin, am întălnit de multe ori reproşuri la adresa viniturilor cum că am strica piaţa muncii. Din propia experienţă pot să vă spun că de cele mai multe ori noi nu acceptăm salarii de nimic fiind nevoiţi să plătim chirii, etc pe când colegii de aici s-au complăcut în situaţii de genul acesta. Partea tristă e că vorbesc de tinerii până în 35 de ani.

marți, 6 noiembrie 2012

Am blog fac bani

               Despre cum să faci bani din blog e plin ,,netul,, de articole, întâlneşti chiar şi postări despre cum să nu faci bani din blog . De puţină vreme Zoso şi Arhi încearcă o nouă chestie.Primul vrea să facă bani din articole pe care cititorii să le plătească iar al doilea...cere bani pentru ca în comentarii să apară link către blogul/site-ul tău.
                Motivele pentru care eu nu o să plătesc pentru astfel de chestii sunt destul de simple şi anume în cazul lui Zoso nu cred că merită să plătesc vreodată nici 10 cenţi pentru  articolele lui iar în cazul lui Arhi nu mă încălzeşte prea mult că-mi vin sau nu pe blog comentatori de la el. Dacă îmi place un comentariu nu îmi e greu să-l caut pe autor iar dacă nu-mi place poate să aibe 15 linkuri.
                 Ideea e însă alta. Ce mai e până la urmă un blog? Cred că fiecare a început prin a face din el un fel de jurnal online. Din punctul meu de vedere tot ce deviază de la acest subiect nu mai e blog. E un fel de site cu autor cunoscut ca să zic aşa. Din păcate blogul devine tot mai mult un instrument de făcut bani şi tot mai puţin o chestie personală.