marți, 31 ianuarie 2012

Suntem un popor de proşti?

            Eu zic că da! Cel puţin mulţi din cei cu drept de vot. Băsescu ne-a prostit cu multe, vârâte aşa frumos pe după corcoduş. Dacă nu ieşea el, ieşea Geoană care e un actor mult mai slab. El a încercat să ne prostească pe faţă de mai că îţi vena să pleci afară înainte de alegeri şi să te întorci după cu 15.000 de euro în buzunar.
            În sfârşit apare şi prostul proştilor adică autointitulatul viitor preşedinte al românilor de pretutindeni.


             La câţi proşti suntem în ţara asta îmi e frică de câte voturi o să primească. Aş ieşi la revoluţie pentru a apărea  pe buletinele de vot o căsuţă în care să pui ştampila în caz că nu te simţi reprezentat de cei care vor să fie prostul proştilor dar sunt sigur că nu voi fi auzit de cei care vor interzicerea taxei radio-tv
         
  foto        

Fanul concursurilor

            Tot timpul m-am dat în vânt după tot felul de concursuri. Nu ştiu la câte am participat dar sigur sunt de ordinul sutelor. Am şi câştigat diverse premii cel mai consistent fiind un sistem audio auto valoros la acea vreme.
              Ultima găselniţă în domeniu este concursul de la Rompetrol. Alimentezi de o sumă, primeşti pe bon un cod, îl introduci şi câştigi brelocuri şi alte nimicuri şi rămâi cu ochii umflaţi şi buza belită sau invers.
               Dar ce te faci când pe bon ai următorul cod:

                

             Care e cifra 0 şi care e litera ,,o,, ? În definitiv nu sunt foarte multe combinaţii. Din 10 încercări nu am nimerit astfel că numărul de telefon mi-a fost blocat. Curios fiind care e problema am sunat să mi se deblocheze numărul şi am aflat totodata şi combinţia.   08oS5E0o35 şi am câştigat un gecko cu care nu am ce face. Cred că ar trebui să facă nişte premii şi pentru cei care nimeresc codul...
       
          p.s. nu din cauza concursului alimentez de la Rompetrol ci fiincă am impresia că efixul(bezină sau motorină) duce la o încălzire mai rapidă şi o funcţionare mai ,,rotundă''  a motorului. Am constat asta pe Ford, VW, Opel, moto Peugout, Honda, Ducati. Iar la moto chiar e important să ajungă mai repede la o temperatură ok motorul.

luni, 30 ianuarie 2012

Reguli de vânzare-cumpărare

            Ca mai tot românul şi eu vând/cumpăr diverse chestii. Folosesc cel mai des cu  neîncredere site-ul okazii.ro ce se vrea un fel de ebay.
            Eu zic că orice chestie cumpărată azi nouă şi vrut să fie vândută maine îşi pierde decent un minim 30% din preţ. Vorbesc de chestii care valorează până în 1000 de euro. De exemplu de ce aş cumpăra de la tine un aparat foto folosit să zicem până in 3 luni cu 900 lei când preţul lui e între 1000 si 1100 lei nou. Şi exemplele pot continua.
            Pornind de aici ajung la o altă chestie. Eu vreau să vând ceva în stare bună la 15% (100euro) din preţul iniţial. E model vechi, e folosit etc. Apar tot felul de cumpărători care îmi propun preţuri cu 25% mai mici decât cer eu. Până aici totul e normal însă explicaţia lor ma dă pe spate: 80 de euro pot să-ţi dau pe obiect. 85 de euro maxim de mai mult nu dispun şi oricum uită-te că un alt obiect de vânzare (altă firmă mai slabă) e 250 de euro nou. Adică eu înţeleg că e problemă să mai pui 15 euro pentru al meu dar 150 de euro pentru altceva nu?
            Concluzia e că dacă eu vreau să vând Ferari folosit cu 15% din preţul iniţial nu îmi argumenta tu ca de banii aceea plus încă ceva poţi să cumperi Axiam nou că nu e acelaşi lucru.
   


foto      

duminică, 29 ianuarie 2012

Emancipare ... libertate ...

          categoria under 30 de ani  ,,Nu sunt nebun/ă să mă căsătoresc aşa de repede. Trebuie să-mi trăiesc viaţa. Mai am atâtea de făcut. Nu vreau să ajung la fel ca părinţii mei.''

         categoria over 30 de ani ,,Viaţa e nedreaptă! De ce nu pot face copii? Toţi ţiganii fac copii pe bandă rulantă iar eu trebuie să fac tratamente. Dumnezeu e sus şi mă va ajuta...

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Nu-ţi permiţi maşina!


            În România a avea maşină e la fel cu a face o facultate. Sau invers. Oricine trebuie să aibă o facultate la fel cum eu nu sunt mai prost ca vecinu' să n-am maşină. Şi după ce tot norodu şi-o cumpără încep să apară problemele şi nemulţumirile. Cauciucurile de iarnă au fost un exemplu care ţi-a arătat că nu-ţi permiţi maşină. Dar despre ele am scris aici
            Un alt exemplu care îţi arată că nu-ţi permiţi maşină, sau că nu ţi-o permiţi pe cea de acum e cu alimentarea. Deci românaşule: dacă singurul moment în care îţi faci plinul e atunci când pleci la mama soacră înseamnă că ceva nu e în regulă. Mă gândeam să vorbesc de cei care bagă combustibil de 50 de lei săptămânal dar deja şi ei sunt un vis. Am întâlnit la pompă persoane care alimentau de 12, 14, 17 lei. Ce să faci cu 3 litri de benzină? Dar nimic nu se compară când, sătul de plimbat la mall, pleci acasă cu propia maşină. Nimic nu se compară cu faptul de a aştepta sau cere bani de la cei pe care îi iei la ocazie. Nimic nu se compară cu cearta avută cu vecinu că 60 lei e prea puţin pentru cei 40 de km până la ţară ca să-şi aducă afumăturile.
           Maşina costă şi e o necesitate atunci când nu-ţi pui problema plinului de combustibil.

vineri, 27 ianuarie 2012

Expoziţie Leonardo da Vinci










Expoziţia este deschisă până în 19 februarie iar programul de vizită este de marţi până duminică între orele 10-18. Bastion, Timişoara, intrarea e de pe str. Popa Şapcă

vineri, 20 ianuarie 2012

De ce o să rămâi toată viaţă casieră la supermarket?


            Ca mai toţi vecinii şi nenea popa face cumpărături la supermarket. Nu îmi place să-mi răstorn cumpărăturile în portbagajul maşinii, motiv pentru care cumpăr şi câte o pungă/plasă. 
                    Pungă/plasă pe care o pun tacticos tot timpul peste cumpărături în speranţa că va fi trecută prima prin cititor de către amabila caseristă. Ei bine nu e chiar aşa. De cele mai multe ori (tot timpul) punga este dată la o parte iar caserista începe cu celelalte chestii. 
                     Nu înţeleg ce e aşa de greu de priceput că intenţionat pun punga prima, urmănd să bag în ea căt mai multe cumpărături ca să nu mai stau în parcare prin frig sau să nu fac să aştepte lumea după mine la fiecare casă de marcat atunci când nu poţi ieşi cu coşul din supermarket?

foto

joi, 19 ianuarie 2012

România, o ţară democratică

            Protestele continuă. Finalitatea e plecarea lui băse & co. După? Nu ştim! Deocamdată acesta e scopul.
În toate cererile protestului am şi eu o mică dorinţă. Aş vrea să dipspară puţin din scenă partitul congolezilor. Chiar m-am săturat ca de 22 de ani în această ţară acest partid al minorităţii congoleze să aibe mereu un cuvânt de spus. A fost doar un partid profitor care acum are un beneficiu maxim. Îmi pare un pic ciudat ca un partid minoritar să stea ca un ghimpe în viaţa pulitică post decembristă. M-am săturat de politicieni congolezi să ne dea sfaturi într-o română de împrumut.
              Am folosit cuvântul congolez pentru că nu am nimic cu ungurii. Putea fi orice fel de minoritate, situaţia îmi pare aiurea şi nu ştiu dacă undeva în Europa mai e la fel.

marți, 17 ianuarie 2012

La minut


 1. Ce e mai ciudat? Că vrea Iri să se bage la capitală sau că 
           e primar de căţiva ani?

             2. Vorba zilei: ,,Arafat e, e, e scânteia care a umplut paharaul''
             

            3. Prima zi de proteste: jandarmul se uită nu intervine că nu are de ce.
                 A doua zi de proteste : jandarmul se uită, unii o iau razna. De ce nu intervine?
                 A treia zi de proteste : mulţi o iau razna, jandarmul intervine. De ce a intervenit?
                 A patra zi. Jandarmul intervine ca să nu o mai ia lumea razna. Jandarmul e  o brută!
                 Cei care şi-au găsit maşina/magazinul spart ,,îşi ia salariul degeaba din munca mea''.
                 Cei care şi-au luat pulane de la jandarmi : ,,îşi ia salariul din bani mei ca să ma bată?''

           4. Opoziţia nu iasă în stradă.,, Nu vrem să dăm mitingurilor o conotaţie politică.'' Când vrei să iei puterea  dar stai cu punga de seminţe în faţa televizorului cred că se numeşte altfel.

Ce nu o să se schimbe:

            -faptul că suntem obişnuiţi să plătim cât mai puţin pentru orice;
            -faptul că tot timpul merităm mai mult decât am plătit;
            -faptul că de vină pentru mizeria din oraşe sunt autorităţile nu noi, cei care o facem;
            -faptul că mergem cu ,,ciocolata'' în buzunar pentru a rezolva diverse probleme;
            -faptul că fără ,,ciocolata'' din buzunar nu o să se rezolve problema;
            -faptul că poliţistul te opreşte ştiind că îţi găseşte el ceva;
            -faptul că atunci când ai făcut ceva ştii că ,,ciocolata'' din buzunar va rezolva problema;
            -faptul că cel care îţi va da ceva nemeritat va fi cel mai bun;
            -faptul că atunci când nu îţi va mai da va fi rău;
            -faptul că tot timpul alţii sunt de vină;
            -faptul că atunci cănd am greşit motivaţie e că şi alţii au făcut la fel, tu doar i-ai urmat;
            -faptul că aceeaşi lege e interpretată după cum o înţelege fiecare;
            -faptul că mai bine am datorii la întreţinere decât să mă las de fumat;
            -faptul că vrei să se schimbe ceva dar să facă altcineva asta pentru tine;
            ...
sursa foto

luni, 16 ianuarie 2012

Despre proteste

Mă tot gândeam la un articol inteligent despre ce se întâmplă. Deocamdată nu cred ca aş avea ce scrie, totuşi îmi permit o mare concluzie: 

            O SĂ SE SCHIMBE TOTUL DAR NU O SĂ SE MODIFICE NIMIC!




p.s. dacă mai tot insistă mult bolnavii de scenarita cu sri-işti infiltraţi printre manifestanţi nu m-ar mira să vedem protestatari bătânde-se între ei.

Avem un câştigător!

În urma acestui concurs.

duminică, 15 ianuarie 2012

Eminescu să ne judece!

            Nu îmi vine a crede ochilor şi urechilor! Am scăpat de ziua în care românii erau  întrebaţi pe strada ce reprezintă pentru ei Eminescu şi dacă ştiu versuri. Nimeni nimic. Niciun talkshow. Toţi erau azi mari recitatori si de fiecare data apărea fie un copil fie un moş care ştia Luceafărul de la un cap la altul.
            Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie!
            Oricum nu am înţeles de ce am sărbătorii ziua de naştere a unui om mort. Putem sărbătorii în schimb 100 de ani de la Luceafărul, 105 ani de la Scrisoare şi tot aşa. Măcar am fi vorbit mai des de marile valori.
             În sfărşit a fost răzbunată repulsia mea faţă de poezie.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Pentru ce să ies în stradă?

            România fierbe de câteva zile pe subiectul Raed Arafat. Nu cred că trebuie neaparat asimilată problema sănătăţii cu problema mitingurilor pentru Arafat. Ţinând cont că majoritatea celor ieşiţi în stradă au ieşit din iniţiative gen facebook cred că avem parte de unul dintre puţinele mitinguri autentice de după 1989. Problema sănătăţii e la fel de importantă (dacă nu chiar mai puţin importantă) decât problema salarului minim, problema bugetarilor, problema şomerilor etc. Mitingurile problemelor de mai sus au fost un mare fâs dintr-un motiv simplu : nu au început de la sine şi nu îşi găseau finalitatea într-un lider/model. 
               După două trei zile de strigat pentru a pleca ai noştri şi a veni ai noştrii toată lumea s-a întors liniştită acasă şi şi-a calculat în faţa televizorului câte tigăi poate să cumpere din salariu sau din pensie. Ne lipseşte un Arafat al învăţământului, ne lipseşte un Arafat al muncii şi aşa mai departe.
                 Dincolo de orice interes Arafat e perceput ca un om care luptă pentru ceilalţi. Ai noştri sunt percepuţi exact invers. Lipsesc liderii, lipsesc modelele. Nu cred că o să văd niciodată un miting pro celor care se perindă acum prin politică.

             

joi, 12 ianuarie 2012

În memoria lui Kim Jong-il

Standarde şi ambulanţe

            Oamenii în vărstă au mai des nevoie de ambulanţă decât cei mai tineri. De obicei sunt şi mai singuri decât ei. Sună într-o zi o femeie în vârstă după ambulanţa. Nu se putea ridica din pat. Ajunge şi ambulanţa cu o asistentă foarte slăbuţă şi un şofer nu tocmai culturist de formaţie. Un fel de Puiu Călinescu. Problema nu putea fi rezolvată pe loc aşa că trebuie pusă femeia pe targă şi dusă la spital. Femeia avea la vreo 100 şi ceva de kg. Rezolvarea? Bătut din uşă în uşă pe la veicini până au găsit doi în stare să ducă o targă. 
            Cam acestea sunt standardele....Pe mine nu mă interesează ce fel de ambulanţă ajunge, particulară sau nu. Mă interesează să ajungă şi să mă ducă până la spital. Dacă acum nu este posibil acest fapt, înseamnă că trebuie schimbat ceva.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Astenie de primăvară, iarna.

Nu ştiu la voi cum e dar eu am o lene...ca-n povestea cu iepuraşul. Nu am chef de nimic şi parca întreg universul complotează împotriva mea. Oriunde mă duc sunt întâmpinat cu răspunsuri de genul nu mai e ca anul trecut, acum trebuie să mai faci 10 paşi ca să rezolvi o chestie pe care anul trecut o rezolvai în doar 7 paşi. Noaptea nu pot să dorm, dimineaţa nu pot să mă trezesc şi tot aşa.O fi de la vreme, o fi de la cutremure. Gata! De mâine îmi pun ceasul să sune de la 7, 7 şi vreo 3 minute pentru că niciodată nu am iubit orele fixe.

luni, 9 ianuarie 2012

Mircea Lucescu s-a răzbunat!

            -alo, Răzvane?
            -da tată!
            -auzi mă, vorbesc ăştia despre mine la televizor?
            -da tată! Emisiuni întregi ţi-au fost dedicate. Cariera ta a fost analizată. Toţi au căzut de acord că dupa Mihai Viteazu matale eşti cel mai mare român. Bine au mai zis şi de Băsescu dar cică de el scăpăm încurând.
            -şi în presă?
            -şi presa tată. Tot aşa au scris. Blogeri la fel. Toată lumea a vorbit numai despre tine. Şi-au mai permis unii câteva neruşinări si au vorbit despre altceva însă i-a sancţionat CNA-ul pentru această nelegiuire.
            -dar de ce au vorbit măi atâta, că doar nu am murit! Când am să mor despre ce o să mai vorbească? Lasă că o să mă răzbun eu pentru asta. O să declar că tramvaiul e de vină. Ce căuta el pe şine cănd eu am vrut să fac stânga? Aşa să uite toţi ce s-a zis bine despre mine acum. Pe data viitoare!

Cum să scăpăm de cei care vor să ne scape?

            Primeşte nenea Popa zilele trecute o invitaţie pe facebook(ştiu, şi ţie îţi place să zici că intri mai deloc pe acolo) la Seratele lady personality. În primul rând mă mir că primeşte un nene invitaţie la o serată de lady. Fac greşala să intru să văd despre ce e vorba şi sunt întâmpinat de următoarea frază ,,Te asigur ca daca citesti despre acest eveniment, este pentru ca e vremea sa te trezesti!,,   Deci despre asta e vorba. Eu zic că mă asiguri greşit. Tot timpul a fost pentru mine o enigmă cum de sunt atâtea persoane care cred în astfel de stupidităţi. Cum dracu poţi să crezi că citind aberaţii cu titlul: Cum să nu mai suferi din iubire? Cum să te vindeci de complexul de inferioritate? Cum să ai succes în dragoste, afaceri, pat, cămară, debara? vei afla răspunsul la întrebările tale. Cărţile cu titlu gen cum să sau x paşi pentru a sunt pentru mine potrivite pentru a fi puse în buda de la ţară în caz de nevoi speciale sau vreo maximă plictiseală. Ai ceva în cap din cauza căreia crezi că o să o iei razna într-un moment sau altul? Cred că o vizită la cineva specializat în acest sens te va ajuta mult mai mult decât o întălnire/carte de genul acestora.
             
p.s.Contributia ta este de 50 lei. 
*Daca esti la prima participare , accesul tau este GRATUIT!
Numarul de locuri este limitat: 30
Inscrie-te printr-un email cu numele si numarul tau de telefon la adresa  ................ sau un sms la numarul de telefon  
Cu iubire,
...........
p.p.s cine zicea că ce e ieftin nu merită?
p.p.ps tiltul articolului e o întrebare nu un răspuns!

duminică, 8 ianuarie 2012

La vita e bella

            Nu ştiu la alţii cum e dar la mine funcţionează cam in felul următor. Văd un film care-mi place. După câţiva ani pierzi tot mai multe detalii din filmul respectiv moment în care rămâi cu scena sau imaginea preferată. Vorbesc de imaginea aceea care îţi apare prima în minte când cineva te întreabă dacă ai văzut filmul respectiv. Aş face un top al acestor scene-imagini dar pentru mine e una care le bate de departe pe toate.


              Cred că reprezintă chintesenţa vieţii. Mai mult e de multe ori mai puţin.

vineri, 6 ianuarie 2012

Mircea Lucescu a murit! Trăiască Mircea Lucescu!

            Cel mai prost moment în care să moară Mircea Lucescu ar fi zilele acestea. Cel puţin un an ar mai trebui să aştepte. Deja s-au epuizat aproape toate subiectele despre el. Când s-a născut, căţi copii, unde a jucat, cum a jucat, unde a antrenat, cum a antrenat, câţi ani are, ce probleme de sănătate, căte probleme de sănătate, cine l-a vizitat la spital, de câte ori şi aşa mai departe. Prin urmarea eu îl declar mort fiind epuizate aproape 90% din subiectele despre el şi toate acestea din cauza unui banal accident de maşină.
            Mulţumim încă o dată televiziunilor!

RomâniaTv înmormântată o dată cu Beki

            Într-un sat oarecare un ţigan moare împuşcat de un altul. Mai mult de atât nu cred că ar fi trebuit să conţină ştirea. Poate doar o altă formulare.
            În schimb ce face presa? Trimite acolo o echipă care transmite live vreo 4 zile la rând de parcă ar fi fost o mare dramă naţională. Apoi acea echipă se întoarce în studio cu surle şi trâmbiţe de parcă ar fi fost în Irak în spatele taburilor româneşti şi încep să râdă de ceea ce au văzut acolo. Practic au răs de ei.
            Nu m-ar mira să o văd zilele acestea pe mama-soţia-amanta lu Beki invitată în platou.

joi, 5 ianuarie 2012

Cu verişorii la cumpărături

            Cred că cel puţin acum de sărbători v-aţi nimerit în numeroasele supermarketuri alături de verişori la cumpărături. Cum cine sunt verişorii? Verişorii sunt părinţii părinţilor care şi-au trimis copii din fragedă pruncie să muncească fără carte de muncă, contract, convenţie ci pe persoană fizică prin mai toate ţările din Europa şi probabil şi in USA când s-o da liber la vize. Micii verişori preferă ca destinaţie Franţa, nu că i-ar apuca romantismul la vederea Parisului dar de acolo mai vin gratis pe deasupra ţărilor avănd ocazia să-şi salute confraţii plecaţi la munci silnice pe alte meleaguri. Pe scurt verişorii se identifică prin mustaţă şi pălărie la mascul, culori ţipătoare la femelă.
               Ei, şi în prag de sărbători fericite ce tocmai au trecut dau peste o familie de verişori într-un Real. Şi merg verişorii sa cumpere peşte. 
                -Ăsta cât e?
                se uitau la un peşte lung de vreun metru
               -trebuie să-l cântărim. Are 13 kg e 80 de lei, rămâne?
               -nu ne place. Da ăsta cât e? Sau cel de lângă?
               -trebuie să-i căntăresc şi vă zic. Ăsta are 1,9 kg.
               -prea mic!
               -ăsta are 2,1 kg
               -pfff prea mare hai că nu mai cumpărăm peşte.
              Cănd să plec din magazin verişorii erau în faţa mea la casa de marcat. Pff ce scump e doamnăăăăăăăă. Nu ne mai trebuie toată apa, nu ne mai trebuie icrele, nu ne mai trebuie vinul şi tot aşa de îmi era teamă că nu mă prinde revelionul în faţa televizorului.

                Am întălnit verişori care vroiau să cumpere termopane. Acesta e un lucru rar întâlnit pentru că de obicei îşi ,,fabrică,, singuri. Da ce dimensiuni sunt? Mai mari aveţi? Cum cât de mari? Cât cele de la casa noastră. Aaaa păi nu ştiu dimensiunea, dar puţini mai mari ca astea. Doar la comandă?!? Să las avans? Prea târziu dacă sunt gata într-o săptămână...

                   Verişorii la cumpărat de mobilă. Cât e canapeaua pe care stau? 1400 lei scrie mare pe ea. Şi asta de lângă? 1300 de lei scrie mare pe ea. Nu ne place oricum culoare. Scaun de birou aveţi? păi dă-l jos să se pună baba pe el(urlând de s-a oprit în loc jumătate de Dedeman). Păi şi negru nu aveţi? Avem. Bine hai să văd şi o baie.
   
             Ce poţi să-ţi doreşti mai mult decât astfel de clienţi?              
              

miercuri, 4 ianuarie 2012

Sfaturi pentru cei care dau BAC-ul anul acesta

            Dând ieri peste un blog  al cărui autor are probabil 18 ani mi-am adus aminte de acele vremuri. Totul era al nostru, totul ni se merita fără ca noi să facem ceva. Problema majoră la această vârstă e BAC-ul şi mai apoi facultatea. Majoritatea dintre noi având părinţi ,,campioni'' (sudori, electricieni, frezori, rectificatori, mecanici) eram priviţi cu mare admiraţie de către ei pentru că urma să dăm la facultate indiferent care ar fi fost aceasta. Nu conta dacă era cu taxă sau fără, de stat sau privat, acreditată sau nu - important era ca toţi părinţii să se întalnească la autocar cu pachetul pentru băiatul/fata de la Timişoara,Iaşi, Bucureşti, Cluj. Copilul e la facultate şi îi e greu.
        Problema e că majoritatea părinţilor aveau maxim seralul terminat. Pur şi simplu pentru că făceam o facultate era un maxim de măndrie şi suficienţă pentru ei. Nu au ştiut să ne îndrume spre ceva ce are un viitorul iar dacă intrai la drept sau medicină era ceva de neimaginat. Cam acestea erau opţiunile şi mentalităţile lor.
             Având lumea la picioare am ales să fac ceea ce-mi plăcea la acel moment. Nu mă gândeam la momentul de după. Aş fi preferat să fie cineva care să-mi spulbere visele şi să mă aducă cu picioarele pe pământ.
            Aşa că vin cu un sfat pentru cei care urmează să dea la facultate anul acesta şi nu numai. Alege o facultate care să vă asigure posibilitatea de a lucra independent după terminarea ei. După câţiva ani lucraţi în domeniu să vă puteţi desprinde şi autoriza. Biologie, administrarea afacerilor,litere, istorie,etc pregătesc şomeri pe bandă sau agenţi-reprezentanţi vânzări. Material nu o să vă aducă prea multe satisfacţii. 
               Ştiu, acum sunteţi la vârsta la care propia personalitate e mai importantă decât orice. Cum să fac ceva ce nu-mi place e întrebarea care vă caracterizează. Trebuie să vă gândiţi că e posibil să nu mai aveţi timp deloc de ceea ce eşti tu şi acesta e un preţ prea mare pentru nişte mofturi.

marți, 3 ianuarie 2012

Cum mai e cu pilele la angajare?

            La terminarea facultăţii interviul a devenit un fel de ieşit la cafea cu colegii de cameră. Aveam parte de foarte multe. Dintre toate îmi aduc aminte de trei întâmplări
           1. La un interviu pentru Vodafone tipa mă tot stresa cu chestionarele acelea tip din care trebuia să reiese faptul că îţi place să lucrezi în echipă, să desenezi un copac cu multe ramuri etc. M-am chinuit vreo 30 de minute să-i explic tipei că am dat examene la facultate din astfel de formulare şi că ar fi mai bine să vorbim liber, dar fără succes. Partea amuzantă e că la câteva zile după interviu mă sună tipa să mă întrebe dacă nu vreau să lucrez pe credite bancare când eu dădusem interviu pentru ceva legat de vândut telefoane.
          2. Un alt interviu a fost dat cu un mare şef care vindea sucuri de 2 lei la sate. Zic mare şef pentru că atunci mi-am dat seama că orice patron de butic care vinde eugenii sau scobitori are impresia că economia Europei se sprijină pe chioşcul lui. Şi patronul ăsta îmi tot repeta obsesiv că eu o să vând sucul de 2 lei fiindcă are pe el un desen cu un cangur(la propiu) şi formă ca în reclama la pepsi. Eu îi explicam că sucul de doi lei se vinde fiindcă e 2 lei 3 litri şi că dacă nu duce si frigidere să fie rece o să îmbătrânească cangurul pe sticlă.
           3. Acesta a fost de departe cel mai tare interviu. Mă sună din senin (adică după vreo 6 luni de la depunerea cv-ului) o tipă de la Citroen. Eu deja aveam de lucru dar Citroen, maşini, suna bine. Mă îmbrac eu cu hainele cele bune, dau scamele jos de pe parpalac şi mă duc la interviu. Bună ziua, bună ziua şi începe.
             Ei(un tip si o tipa)- pe domnul nu prea avem ce să-l întrebăm din managment că e doctor în aşa ceva.
            Eu - ?!?
            Ei  - despre leasing iar nu avem ce să-l întrebăm că ştie tot şi despre el..
            Eu - nu ştiu chiar tot dar am habar, însă doctor în managment e cam mult
            Ei  - mai este şi modest. Şi zămbeau unul către celălalt.
            Eu - nu, chiar nu ştiu la ce vă referiţi.
            Ei - lăsaţi că ne-a spus Delia tot despre dumneavoastră. Aveţi recomandări bune.
            Eu - Delia? nu cunosc nicio Delia!
            Ei - chiar e modest.
Şi în momentul acela mă trezesc şi eu ruşinat de ruşinea lor.
            Eu - Scuze dar ce CV aveţi în faţă?
            Ei - al dumneavoastră!
            Eu - păi şi cum mă cheamă? eu nu am niciun doctorat în managment.
            Ei - Nu sunteţi Mircea Mircea?
            Eu - Nu!!! eu sunt Popa Popa
            Ei toate culorile curcubeului.
            Eu - dar dacă tot e aşa de bun Mircea Mircea nu cred că mai are rost să stau.
            Ei  - vai dar de ce ziceţi asta.
            Eu - păi e şi doctor e şi recomandat n-are rost să ne mai pierdem vremea.
Au insitat să răman şi au urmat o grămadă de întrebari despre leasing, utilitare, administrare etc. Partea ce-a mai tare a fost că au urmat alte interviuri iar în final am luat postul însă a fost super de cacao faza cu încurcatul persoanelor.

luni, 2 ianuarie 2012

2011,2012,etc

Din păcate şi acest revelion l-am pertrecut tot în faţa televizorului. Schimbând nebuneşte canalele mi-au venit în minte glumele de altă dată. Atunci se parodiau tipologii umane, acum oameni pur şi simplu. Pun mai jos o glumă veche dar nouă care-mi place mult:


-Să nu te apuci să le scrii singur că strici ilustratele!-mi-a spus nevastă-mea, tandră, ca de obicei.

-Le scriem impreună, draga mea, dacă tu crezi că e riscant să scriu singur chiar Şi un ,,La mulţi ani''.
-La mulţi ani? Stereotip, ai? Şablon? Să se spună că-i din obligaţie? De formă! Ca să fie!
-Atunci tu eşti de parere să nu scriem ,,La mulţi ani?''
-Sigur că nu. Există doar atâtea formule care conţin căldura, afecţiune.
-Ai dreptate, Uite, de exemplu, şefului meu îi scriem aşa :,, Cu prilejul Anului Nou, eu şi cu soţia mea vă urăm noi succese în muncă!''
-Alt şablon!
-Nu-ţi place?
-Ca între doua cooperative de producţie. Şi există atâtea formule literare, prieteneşti! Poţi să scrii, de exemplu aşa: ,,In această zi, gândurile mele se indreaptă către dumneavoastră şi familia dumneavoastră''.
-Care familie?
-A lui. A şefului.
-Nu e însurat.N-are nevastă.
-Dar poate are mama...
-Bine, draga,-zic-atunci scriem aşa:,,Gândurile mele se indreaptă către dv. si mama dv.''...
-Nu merge să vorbim de mamă.
-Atunci poate de tată...
Nevastă-mea s-a gândit puţin şi a hotărât aşa:
-Ne-am legat de o formulă care nu se potriveşte în cazul de faţă. Să încercăm altceva. De exemplu, aşa :,,Cele mai bune urşri şi să fie cu noroc!''
-Nu merge! zic. Şeful e bolnav de pneumonie şi chestia cu norocul se potriveste ca nuca-n perete.
-Pneumonie? Foarte bine. Scrie atunci aşa: ,, La mulţi ani şi insănătoşire grabnică''.
-Nu vezi că-i pe dos?
-Ce-i pe dos?
-Urarea. Trebuie întâi insănătoşire şi pe urmă ,, la mulţi ani''. E ordinea firească. Şi în general nu ştiu daca-i bine să amestecăm urarea cu pneumonia.
-Aici - zice ea - ai şi tu dreptate! Trebuie ceva fără mamă, fără tată şi fără pneumonie. De exemplu, aşa : ,, Multe felicitări pentru dv. personal.''
-Pentru ce felicitări?
-Pentru Anul Nou.
-Nu se obisnuieşte. Felicitările se trimit când te avansează, când câştigi la loterie. Aici ar merge salutări sau, poate, imbrăţişări.
-Nu-i specific. Nu se obisnuieşte de Anul Nou.
-Dar ce se obişnuieste, dragă? Ce scriu alţii?
-Alţii scriu simplu: ,, La mulţi ani!''. Atât.
-Simplu, dar frumos. Tradiţional, draga mea.
-Tradiţional, asta ne trebuia! Aşa scriem pe toate : ,, La mulţi ani!''. Vezi că dacă ne-am sfătuit împreuna, am găsit formula?Bine că nu te-am lăsat de unul singur; cine ştie ce scriai pe acolo!...

autor Victor Pitigoi. L-am gasit intr-un almanah Urzica care e aparut inainte de '89